Carmen's View

Mai bine ca nu am plecat nicaieri in aceasta mini-vacanta de 1 mai, pentru ca bebelina e cu febra de vineri dupa-amiaza. Nu mare, undeva intre 38 si 38.5, dar o moleseste si o prost dispune. Nici pofta de mancare nu prea are, lingurita o cam refuza 100%, mananca numai chestii pe care le poate lua singura in mana sa le molfaie. A fost iritata si la fund vineri, asa ca e posibil sa urmeze niste dinti noi, sau ... cine stie ce altceva. Deocamdata, asteptam si ne bucuram ca totusi doarme la fel de bine. UPDATE: a fost roseola, dupa 3 zile de febra au urmat 2 zile de bubite si gata. Acum sper sa revenim la pofta de mancare dinainte de boala cat mai repede.

O aveam de mult pe lista, dar m-a cam dezamagit. In general, imi plac tare mult povestile cu multe personaje, urmarite pe parcursul mai multor ani, carti groase care te "prind" si te arunca in mijlocul vietii unor oameni, care ajung sa iti devina familiari. Un fel de filme pe hartie. Asta e si motivul pentru care imi propusesem de mult sa citesc aceasta trilogie a lui Follett. De ce m-a dezamagit si i-am dat doar 3 stele pe Goodreads? Pentru ca e scrisa simplist, un stil jurnalistic, de raportare, as zice, a unor evenimente. Personajele cu doar cateva trasaturi de baza si cu actiuni determinate de acestea intr-un mod liniar si previzibil. Mi-a placut includerea faptelor istorice reale si impletirea lor cu personajele fictive, dar din pacate nu am aflat chestii super interesante pe care sa nu le fi stiut inainte despre evenimentele istorice prezentate. Actiunea se desfasoara intre 1911 si 1924, deci se prezinta evenimentele dinainte, din timpul si imediat de dupa Primul Razboi...

I-am dat 3 stele pe Goodreads, adica nici nu m-a dat pe spate, nici nu m-a plictisit. O carte previzibila, asemanatoare cu Orphan Train, despre copii luati de la familiile lor de catre o "societate" dubioasa si apoi plasati in adoptie, ca fiind orfani, unor familii bogate sau influente. Cartea este inspirata dintr-o poveste reala si se petrece pe doua planuri - pe de o parte, povestea copiiilor unei familii sarace care sunt rapiti si apoi dati in adoptie, pe de alta parte, povestea urmasei unuia dintre ei, care, in zilele noastre, descopera intreaga poveste. Mi-a adus aminte si de Forgotten Garden si de The Secret Keeper, prin stilul asta de scriere cu doua sau mai multe fire narative, din timpuri diferite, care in cele din urma se intalnesc. Nu pot sa spun ca ma omor dupa astfel de povesti, chiar sper sa nu imi mai pice vreuna in mana in viitorul apropiat. Cartea asta m-a facut sa simt ca mi-a cam ajuns fictiunea si sa imi propun ca urmatoarele mele lecturi sa fie mai mult d...

E vesela, parca din ce in ce mai vesela si mai prezenta. Are si zile cand nimic nu-i convine, dar putine si usor de "administrat", inca. In rest, primeste orice membru al familiei care se intoarce acasa cu un chiuit, mai ales pe sora cea mare, care e deja un mic zeu pentru ea - ii soarbe din priviri toate miscarile, orice actiune de-a ei ii provoaca chiote de bucurie. Cand o asez in scaunul de masa, e toata o agitatie asteptand mancarea. Mananca destul de bine, din nou, mai are si zile mai proaste, dar in general mananca destul de bine, cel mai bine dimineata si seara, la pranz are anumite combinatii care o incanta, altele nu atat de mult. Incerc mai nou sa trec la maruntitul cu furculita in loc de pasat, sa vedem daca reusim. Ea e foarte incantata sa manance chestii intregi, sa le ia singura in mana si sa traga cu cei doi dinti de ele, asa ca sper sa nu o deranjeze bucatile mai mari. Incerc sa ii ofer chestii cat mai diversificate, desi uneori din comoditate sfarsim tot in i...

5 stele pe Goodreads din partea mea, pentru ca viata e un miracol si povestea asta m-a rascolit, m-a infiorat, m-a facut sa plang, m-a impresionat. Cata putere zace intr-un om? Intr-un bebelus de 400 de grame? Dar intr-o mama? Cum stii cand trebuie sa lupti si sa induri orice greutate, oricat de imposibil ar parea ce iti doresti? Cum stii sa te opresti ca sa nu provoci mai multa suferinta? Merita sa cheltuiesti atata timp, energie sufleteasca si, nu in ultimul rand, bani, ca sa salvezi un singur om? Nu ar fi mai bine sa vaccinezi 1 milion de copii din Africa? Mai bine pentru cine? Dupa cum spune si titlul, cartea este povestea lui Juniper, o fetita nascuta prematur la 23 de saptamani de sarcina, inainte de cele 24 de saptamani care obliga doctorii sa faca tot ce le sta in putinta ca sa o salveze. Este o poveste adevarata si asta face lectura cu atat mai emotionanta. Citind-o, nu ai cum sa nu te gandesti daca tu ai fi putut sa treci prin toate cele povestite? Tu ai fi putut sa lupti at...

O data cu interesul din ce in ce mai mare pentru AI si robotica, se fac studii din ce in ce mai multe si mai serioase despre cum invata bebelusii, in incercarea de a folosi rezultatele pentru dezvoltarea de roboti cat mai capabili de comportamente umane.  Se stia deja de ceva vreme ca flashcard-urile si DVD-urile gen "Baby Einstein" nu au niciun efect miraculos, si ca bebelusii invata mult mai multe din interactiunea cu alti oameni si cu mediul. De curand un studiu Cambridge a aratat si ca varsta de la care un copil incepe sa citeasca nu conteaza asa mult pe termen lung, ba chiar copiii care incep sa citeasca mai devreme ajung sa aiba o intelegere mai precara a celor citite si sa nu le placa sa citeasca mai tarziu.  Invatarea timpurie - early learning - e cea mai eficienta cand se bazeaza pe experiente senzoriale si interactiuni variate cu alti oameni. Cel mai bine invatam de la alti oameni, nu de la masini, roboti, tablete, dvd-uri.  The six Cs for modern learning: ...

Maiei i-am cumparat primul set de Lego cand avea un an si ceva, spre doi. Multa vreme m-am distrat eu cu seturile de Duplo, singura ei placere fiind sa darame cat mai repede tot ce construiam eu. Nu mai tin minte cand a inceput ea sa construiasca singura, dar acum Lego e jucaria ei preferata, seturile de Lego ocupa enorm de mult spatiu la ea in camera, si nu se mai satura sa inventeze fel si fel de constructii. Asa ca banuiesc ca bebelusa nu avea cum sa stea departe de Lego prea multa vreme. Dar tot surprinsa am fost sa vad cat de incantata e de piesele mari - sta si cate o ora si le mosmondeste, le intoarce pe toate partile, le gusta, le loveste unele de altele. Nu mai spun cat de incantata este Maia ca are cu cine sa imparta pasiunea. In sfarsit investitia in Lego incepe sa se amortizeze :))

E clar, m-am convins - bebelusa mea are un al saselea simt, care o ajuta sa identifice momentele cand mami are ceva important de facut ce nu e neaparat numai despre si cu ea. Si cand identifica momentele astea, bebe se activeaza - nu mai doarme, nu mai mananca, nu ii mai convine nimic, plange ca din gura de sarpe. Si o sa para hilar, ce naiba, doar e un bebelus, ce te astepti? bebelusii plang, mai au si zile proaste, nu trebuie sa te enervezi din atata lucru. Ei bine, eu ma oftic. Da, ma oftic de-a dreptul, pentru ca bebelusa mea nu face crize din astea decat cand imi fac eu planuri fara ea - o cina la restaurant, o intalnire cu o prietena, o petrecere. O sa o tin minte si o sa i-o platesc la adolescenta - cand o sa isi faca ea planuri in afara casei, o sa ma apuce si pe mine crizele :)

I-am dat 3 stele pe Goodreads, ca tuturor cartilor pe care le-am citit cu placere, dar care nu mi-au cutremurat lumea si nici nu m-au facut sa visez cu ochii deschisi. E scrisa in stilul deja familiar al lui Liane Moriarty, alert, modern, cu actiunea povestita prin "gura" mai multor personaje. E despre Alice, of course, care, in urma unei lovituri la cap, se trezeste ca si-a uitat ultimii 10 ani din viata si nu se mai recunoaste nici pe ea insasi, cu atat mai putin pe cei trei copii aparuti in acest interval, pe sotul cu care e in prag de divort, pe sora cu care se pare ca nu se mai intelege, pe mama care pare ca a intinerit, in loc sa imbatraneasca. Cum spuneam, cartea e foarte placuta si usurica, dar mesajul mai profund ar fi ca viata se schimba foarte mult, iar o data cu ea si noi ajungem sa facem lucruri de care nu ne credeam capabili. Chiar si relatiile foarte frumoase si pline de dragoste se pot degrada din lucruri marunte, aparent banale, si trebuie sa muncim mult sa...